Premiul Nobel pentru medicină 2019 şi OXIGENUL
În acest an premiul Nobel pentru Medicină a avut drept protagonist principal OXIGENUL şi importanţa acestuia în organism. Laureaţii premiului William Kaelin Jr. de la Universitatea Harvard, Sir Peter Ratcliffe de la Universitatea Oxford şi Gregg Semenza de la Universitatea Johns Hopkins, au efectuat mai multe studii privind adaptarea celulelor la nivelurile de oxigen. Potrivit Academiei Suedeze, descoperirile lor „elegante” au dus la crearea unor tratamente pentru anemie și chiar cancer. Importanța fundamentală a oxigenului a fost înțeleasă de secole, însă modul în care celule se adaptează la schimbările în nivelurile de oxigen a fost necunoscut până acum. Descoperirea deschide calea pentru dezvoltarea unor noi și promițătoare strategii de combatere a cancerului, anemiei și altor boli. În timpul prezentării descoperirii celor trei se arată că ”Identificarea modului în care celulele se adaptează la nivelurile de oxigen este relevant pentru orice, de la sarcină și bolile de altitudine până la vindecarea cancerului sau a rănilor”. Nobelul din acest an este un adevărat premiu de fiziologie, spun experții citați de The Guardian. Este vorba de felul în care răspunde corpul la condiții scăzute de oxigen.
Primul cercetător care a demonstrat legătura directă între oxigen şi cancer
Doctorul Otto Warburg a fost primul cercetător care a demonstrat legătura directă dintre oxigen și cancer. Studiile sale au arătat că principala cauză a apariției formațiunilor canceroase este lipsa oxigenării corespunzătoare a celulelor sănătoase. Mai exact, cercetările sale au relevat faptul că celulele canceroase sunt anaerobe (nu au nevoie de oxigen pentru a supraviețui), dezvoltându-se cu precădere în medii slab oxigenate. Warburg a mai observat și că o ușoară alcalinizare a corpului determină creșterea ratei absorbției oxigenului. Astăzi, concentrațiile scăzute de oxigen sunt un marker comun la majoritatea pacienților diagnosticați cu boli cronice.Cercetătorul afirma în 1966 la o conferinţă a laureaţilor premiului Nobel în Lindau, Germania:
„În urma experimentelor am stabilit că o inhibare cu 35% a procesului de oxigenare este deja suficientă pentru a atrage după sine o astfel de transformare în timpul dezvoltării celulei,”.
Doctorul Warburg era de părere că aproape orice factor poate conlucra la dezvoltarea cancerului. Însă, în ciuda acestei predispoziții multifactoriale, există o singură cauză directă a apariției cancerului: înlocuirea, în celulele sănătoase, a procesului de respirație celulară cu cel de fermentație. Toate celulele din corp produc energia necesară supraviețuirii cu ajutorul proceselor de respirație celulară, în timp ce celulele canceroase obțin aceeași energie ca urmare a proceselor de fermentație. Astfel, celulele sănătoase trăiesc într-un mediu aerob (ce conține oxigenul necesar respirației), în timp ce tumorile trăiesc în medii parțial anaerobe. Pe parcursul dezvoltării formațiunii canceroase, procesul de respirație celulară este tot mai puțin activ, fiind înlocuit treptat de fermentație. Concomitent, are loc transformarea celulelor sănătoase în celule anaerobe, ce se divid haotic, nu își mai pot îndeplini funcțiile și nici nu mai pot comunica corect cu celelalte celule. Toți agenții cancerigeni afectează procesul normal al respirației celulare, în mod direct sau indirect.
În timp, expunerea la concentrații tot mai scăzute de oxigen determină afectarea funcției și structurii enzimelor implicate în procesul de respirație celulară. Astfel, pentru a putea supraviețui, celula înlocuiește treptat acest proces cu procesul de fermentație. În final, aceste celule devin canceroase atunci când este înregistrată o scădere cu 35% a ratei de oxigenare. Astfel, în lipsa oxigenului, pentru a putea supraviețui, celula trebuie să producă energie folosindu-se și de alte resurse. Fermentația este un astfel de proces. În timp, aceasta poate determina transformarea unei celule sănătoase într-o celulă canceroasă. Prin fermentație, celulele canceroase produc acid lactic în exces. Această substanță, acumulată în organism, este toxică și împiedică transportul oxigenului la celulele sănătoase din jurul ei. În timp, pe măsură ce aceste celule se divid, cancerul se poate răspândi și în alte țesuturi din corp.
Ulterior, ipotezele lui Warburg au fost confirmate și de studiile altor cercetători care au observat distrugerea enzimelor implicate în procesul de respirație celulară atunci când concentrațiile oxigenului scad prea mult.
Cauzele deficitului de oxigen în organism?
Scăderea presiunii și a cantității de oxigen din sângele arterial, numită şi HIPOXEMIE, se instalează din două cauze: în situaţia unei urgenţe medicale (HIPOXEMIE ACUTĂ) sau ca urmare a trecerii timpului, pe măsură ce îmbătrânim (HIPOXEMIE CRONICĂ). Deficitul de oxigen la nivel celular, cauzat de concentraţia oxigenului în sânge sub limita normală, se numeşte HIPOXIE.
Importanţa OXIGENĂRII HIPERBARE
Oxigenoterapia, folosită frecvent în restul lumii, creşte capacitatea organismului de a se vindeca, cu numeroase aplicaţii – de la stres şi anxietate, boli ale aparatului circulator, traumatisme şi fracturi, până la infecţii şi cancer, o ameliorare a afecţiunii fiind vizibilă încă de la primele şedinţe.
Surse pentru informaţiile prezentate:
http://www.familiaortodoxa.ro/2017/01/29/oxigenul-si-terapiile-sale-ii/
https://www.libertatea.ro/stiri/premiul-nobel-pentru-medicina-2019-cine-a-castigat-2765201
“A da mai mult oxigen nu este medicină alternativă – este știință și bun simț. Nu există nici un substitut pentru oxigen”- Prof. Philip B James
